Articulatia tibio femurala

La acestea se adaugă o serie de formaţiuni ligamentare care leagă sacrul şi coloana vertebrală de coxal.

Articulatia genunchiului

Articulaţia sacro-iliacă - o diartro-amfiartroză. Suprafeţele articulare sunt reprezentate de feţele: auriculară a sacrum concavă şi a osului coxal care este convexă. Peste suprafaţa articulară sacrată este aplicat un fibrocartilaj în timp ce peste cea a coxalului un cartilaj hialin.

ADMITERE MEDICINA: SISTEMUL OSOS 2: Scheletul membrelor, articulatii si rolul oaselor

Creasta iliacă 2. Sacrum 3.

Corpul vertebral 4. Orificiul ischiatic mare 5. Orificiul ischiatic mic 6. Ligamentul sacro-coccigian ventral 7.

Articulatia genunchiului (genunchiul) | Anatomie si fiziologie

Discurile intervertebrale 8. Simfiza pubiană 9.

• Structura si biomecanica articulatiei genunchiului Medicina Sportiva PanSportMedical
• Autor: Drăgulin Oana Genunchiul reprezinta partea membrului inferior la nivelul careia gamba se uneste cu coapsa.
• Artroza durerii de durere a genunchiului
• Durere în articulațiile picioarelor cu febră

Ligamentul vertebral longitudinal ventral Ligamentul ilio-lombar Ligamentele sacro-iliace ventrale Osul coxal Ligamentul sacro-tuberal Creasta iliacă 8.

Simfiza pubiană 2.

Sacrum 9. Ligamentul vertebral longitudinal 3. Corpul vertebral ventral 4. Orificiul ischiatic mare Ligamentul ilio-lombar 5.

• Published by Andrei Ioan Bogdan at 9 aug.
• Artroza extragerilor articulațiilor umărului
• Lampa de inundare a jadei de tratament comun

Orificiul ischiatic mic Ligamentele sacro-iliace 6. Ligamentul sacro-coccigian ventrale ventral Osul coxal 7.

(PDF) . Membrul inferior - articulatii biomecanica | Robert Neqgu - avocat-trifan.ro

Discurile articulatia tibio femurala Ligamentul sacro-spinos 1. Osul coxal 2.

Spina iliacă posterioară şi superioară 3. Tuberozitatea ischiatică 4. Marele trohanter femural 5.

Micul trohanter femural 6. Ligamentele sacro-tuberale 7. Ligamentele sacro-tuberale 8.

Ligamentele sacro-coccigiene dorsale superficiale 9. Ligamentele sacro-coccigiene dorsale profunde Membrana obturatoare Ligamentele sacro-spinale Labrum acetabular Zona orbiculară O parte articulatia tibio femurala fibrele profunde se reflectă pe col formând frenula capsulae. Stratul sinovial tapetează stratul fibros al capsulei. Acest ligament conţine vase nutritive pentru capul femurului, măreşte suprafaţa de secreţie a membranei sinoviale, contribuie la răspândirea sinoviei pe suprafaţa articulară.

Flexie Extensie Abducţie- Rotaţie Rotaţie adducţie internă externă Mişcare ° 30° ° 35° 15° activă Mişcare ° 50° ° 40° 20° pasivă Diferenţă ° 20° 10° 5° 5° Mişcările de flexie-extensie La nivelul şoldului bursita engleza de flexie este însoţită de o rotaţie înăuntru în timp ce mişcarea de extensie este însoţită de o rotaţie în afară a capului femural ceea ce determină ca axa după care are loc mişcare să nu se suprapună cu cea anatomică axa transversală care trece prin vârful marelui trohanter şi prin foseta ligamentului rotund.

Functiile articulatiei genunchiului:

Amplitudinile medii normale ale mişcărilor şoldului sunt variabile cu poziţia genunchiului: când acesta este în flexie amplitudinea de mişcare creşte cu °. Flexia-extensia se realizează într-un plan sagital care trece prin vârful marelui trohanter şi prin foseta ligamentului rotund.

În această articulatia tibio femurala ligamentele ilio-pubian şi ischio-femural sunt întinse şi fixează puternic capul în cavitate. Abducţia şi adducţia se execută în plan frontal, în jurul unei axe antero-posterioare care trece prin centrul capului femural. Musculatura abductoare: - tensor al fasciei lata - fesierul mijlociu şi fesierul mic - croitorul - piriform Abducţia este limitată de: - tensionarea ligamentului ilio-pretrohanterian dacă coapsa este în extensie, - tensionarea ligamentului pubo-femural dacă coapsa este în flexie.

Musculatura adductoare: - micul fesier - pectineu - gracilis - semitendinos şi semimembranos - adductori mare, mijlociu, mic Mişcarea de adducţie poate fi articulatia tibio femurala - întâlnirea coapselor pe linia mediană, - frânată de prezenţa ligamentului pretrohanterian şi a ligamentului rotund Amplitudinea abducţiei sau a celei de adducţiei poate fi mărită prin mişcări de compensare ale bazinului, coloanei vertebrale în special din regiunea lombară.

Anatomia genunchiului:

Rotaţiile internă şi externă se execută în plan transversal, în jurul unei axe verticale care trece prin centrul capului femurului. Mişcările de rotaţie externă şi internă sunt realizate în jurul unei axe verticale care trece prin capul femurului. Amplitudinea rotaţiei externe este de 15°, iar a rotaţiei interne de 35°, total 50°. Dacă coapsa se află în flexie şi abducţie amplitudinea rotaţiei totale poate ajunge la ° prin relaxare ligamentară.

Rotatorii externi ai şoldului: - fesierul mare şi mijlociu - fascicol posterior - gemenii bazinului - obturatorul intern şi extern - pătratul femural - piriform al bazinului - pectineul - dreptul intern din cvadriceps - croitorul - iliopsoas Rotaţia externă este limitată de: - ligamentul ilio-femural porţiunea oblică - ligamentul rotund - marele trohanter femural Rotatorii interni pentru articulaţia coxofemurală sunt constituiţi din: - micul fesier - fesierul mijlociu fascicol anterior - gracilis - semitendinosul şi semimembranosul Rotaţia internă este limitată de: - ligamentul ilio-femural porţiunea verticală - ligamentul ischio-femural - marele trohanter Mişcarea de circumducţie rezultă prin trecerea articulatia tibio femurala a coapsei prin mişcările anterior descrise.

Suprafeţele articulare sunt: epifiza inferioară femurală prin cei doi articulatia tibio femurala, despărţiţi posterior de fosa intercondiliană faţa posterioară a rotulei este împărţită de o creastă în două suprafeţe articulare, una laterală şi alta medială acoperite de cartilaj articular; epifiza superioară a tibiei prezintă suprafaţa superioară articulară cu cele două fose articulare — cavităţile glenoide - separate de eminenţă intercondiliană spina tibiei.

Cei doi condili femurali prezintă unele particularităţi anatomice: 1. Pentru realizarea congruenţei articulare ce rezultă din disproporţia suprafeţelor osoase la nivelul articulaţiei genunchiului sunt necesare meniscurile intraarticulare, formaţiuni fibro-cartilaginoase, unul lateral şi altul medial, dezvoltate la periferia fiecărei fose articulare tibiale. Fiecare menisc în parte prezintă: - două feţe: una superioară ce corespunde condilului femural şi alta inferioară plană, aplicată pe fosa articulară corespunzătoare - o bază ce corespunde capsulei articulare de care aderă - o crestă medială, subţire, întinsă spre centrul articulaţiei la care însă nu ajunge Fiecare menisc în parte prezintă: - două extremităţi, coarne, prin care meniscurile aderă de platoul tibial - meniscul lateral are forma unui cerc aproape articulațiile rănite din spate, este mai îngust şi mai gros la periferie - meniscul medial are forma unei semilune cu deschiderea medială - cele două meniscuri sunt unite în partea anterioară printr-o bandeletă transversală - articulatia tibio femurala transvers al genunchiului.

Capsula articulară se inseră superior la nivelul articulatia tibio femurala iar inferior pe tibie, prezentând anterior poliartrita reumatoidă simptome orificiu pentru rotulă.

Traiectul de inserţie este foarte sinuos, cei doi epicondilii femurali sunt lăsaţi extracapsular - fosa intercondiliană. La acest nivel capsula se întrerupe şi fuzionează cu ligamentele încrucişate. Pe tibie inserţia se realizează la mm de cartilajul articular.

Capsula articulară este foarte rezistentă şi care prezintă două orificii pentru patelă, anterior, articulatia tibio femurala posterior pentru ligamentele încrucişate. Fibrele capsulei articulare au o dispoziţie longitudinală la exterior şi transversală şi oblice în interiorul său.

Grosimea este variabilă: capsula fiind subţire anterior şi mai groasă posterior. Mijloacele de menţinere a articulaţiei sunt ligamentele: - transvers al genunchiului sau bandeleta transversală care leagă cele două meniscuri între ele - popliteu arcuat - popliteu oblic - rotulei sau patelar 6 - colaterale tibial şi fibular încrucişate antero-extern şi postero-intern 7, articulatia tibio femurala Articulaţia genunchiului este o articulaţie cu conducere ligamentară.

Datorită ligamentelor mai solide şi a musculaturii motorii articulaţia genunchiului este una dintre cele mai puternice din organism. În articulaţia femuro-tibială se realizează în principal mişcări de flexie-extensie cu amplitudine de ° activ, ° pasiv care sunt însoţite secundar de rotaţie internă - externă şi de înclinare laterală.

Mişcarea de flexie — extensie se poate realiza în trei moduri: 1. Axul mişcării este transversal şi trece prin condilii femurali. În primul articulatia tibio femurala condilii femurali nu sunt sferici, profilul lor reprezintă o curbă spirală a cărei rază este mai mare anterior - 53 mm faţă de posterior 16 mm. Astfel, suprafaţa condililor este mai lungă decât cea a feţelor articulare tibiale.

Datorită acestei particularităţi anatomice condilii se vor deplasa iniţial prin rostogolire şi apoi prin alunecare.